Această carte cuprinde cinci prelegeri ţinute de William James pe o serie de teme umane fundamentale: credinţa, sinuciderea, raţionalitatea, filosofia, conştiinţa şi nemurirea. Toate aceste subiecte reprezintă elemente definitorii ale activităţii şi gândirii umane în raport cu sine însăsi şi cu lumea care o înconjoară. Perspectiva adoptată de James în studiul acestor dimensiuni ale existenţei umane este atât ştiintifică cât şi filosofică, filosoful american îmbinand cele două metode cu o abilitate şi o ingeniozitate inconfundabile.

Poate că cel mai tonic aspect din filosofia lui James este perspectiva sa despre ce este şi ce înseamnă cu adevarat filosofia. Lucrarea sa, Pragmatism, începe in mod tipic cu un citat din Chesterton, care declara că „cel mai important şi practic lucru la un om este în continuare perspectiva sa despre univers… Considerăm că întrebarea nu este dacă teoria cosmosului afectează lucrurile, ci dacă, pe termen lung, le afectează altceva”. Iar James susţine paradoxul său cu explicaţia: „Filosofia care este atât de importantă în fiecare dintre noi nu e o chestiune tehnică, ci este sentimentul mai mult sau mai putin conştient al sensului sincer şi adânc al vieţii. Este doar partial dobândită din cărţi; reprezintă modul nostru individual de a vedea şi de a simţi întreaga solicitare a cosmosului”.

Aceste cuvinte pun în discuţie concepţia filosofică considerată sacră de marea majoritate a filosofilor profesionişti, care ar socoti subiectul lor degradat de orice condescendenţă faţă de motivul uman. Aceştia ar putea vorbi în tonuri întrucâtva încerte despre poziţia rezervată eticii, dar, în ceea ce priveşte logica şi metafizica, ei susţin cu o mare demnitate şi siguranţă că ţelul nostru este pur impersonal şi „obiectiv”, şi că nu are nimic de-a face cu viziunea personală sau chiar şi cu „paliativele practice” ale ştiinţei umane. James i-a deranjat pe unii şi i-a atras pe ceilalţi tocmai pentru că a venit cu ideea inovatoare de a refuza să trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o „gimnastică intelectuală”, şi a cerut în schimb să se întocmească o legatură raţională între „teoriile” susţinute de filosofii profesionişti în amfiteatre şi credinţele în funcţie de care fiinţele umane trăiesc în lume.

Dar această nouă perspectivă asupra scopului filosofiei presupune şi reflectă o radicală schimbare de atitudine faţă de faptele psihologiei. James a pătruns pe un teren complet nou prin refuzul său de a accepta dilema preliminară conform căreia pentru a întelege viaţa spiritului trebuie ca aceasta să fie redusă fie la un sistem de categorii intelectuale, fie la un set de principii mecanice.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Din ce colecţie face parte această carte?

Termenul de trimitere a răspunsului: 2 octombrie 2011
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !